Din timpuri imemoriale, sarea a fost considerată unul dintre elementele cele mai folosite și apreciate pentru activitățile religioase, culinare și de conservare.
Este sarea de masă sau sarea de gătit la fel ca și sarea de mare?
Ei bine, perioada de valabilitate a răspunsului „da” a expirat în primii ani ai secolului al-XX-lea.
Sarea a fost și este încă produsă din sarea de mare. Așa-numita ”sare de masă” este ceea ce rămâne după „prelucrarea”. Este chimic similară sării de mare naturală, dar este un „nutrient deficient” față de sarea de mare naturală.
Zorii erei produselor alimentare preambalate, prelucrate și conservate au eliminat substanțele nutritive vitale, vitamine și alte oligoelemente din alimente. Industria alimentară trebuie să reintroducă acești nutrienți „pierduți” înapoi în produsele alimentare. Companiile de sare au reușit să crape chimic cristalul sării de mare și să separe circa 85-90 nutrienți și oligoelemente și să le vândă giganților prelucrării produselor alimentare. Ceea ce a fost lăsat la fundul butoiului era clorură de sodiu, care avea gust sărat, dar era doar spătură maro. Dar prin adăugarea de agenți antiaglomeranți sau de separare precum carbonat de magneziu sau de silicat de calciu și prin albire, a apărut piața de mare. Când companiile au început comercializarea acesteia ca „o sare care poate preveni gușa”, adăugând iod ieftin în ea, trecerea de la sarea de mare tradițională la sarea ieftină a fost instantanee.
Încă mai există o sare pe care o puteți consuma fără vină
De ce este important să știți diferența dintre sarea „bună” și sarea „rea”:
De la începutul dezvoltării industriale, sarea de mină și majoritatea sării de mare (sare derivată din evaporarea naturală a apei de mare), a fost deposedată de conținutul de minerale inerente printr-un proces care curața chimic și reducea totul la numai sodiu și clorură. În plus, aditivii creșteau caracteristicile nenaturale ale sării.
Organismul recunoaște clorură de sodiu chimic-curățată și chimic-îmbogățită ca fiind o substanță ”nenaturală”, toxică și agresivă și declanșează procesul de eliminare a acesteia din organism. Acest lucru determină o suprasolicitare constantă a organelor noastre excretoare.
Sarea are excelente proprietăți de conservare, ceea ce face să fie ”numărul unu” în conservarea alimentelor. Prin urmare, prin adăugarea de mai multă sare la alimentele procesate deja sărate, organismul trebuie să facă față unei toxicități crescute. Organismul încearcă să izoleze supradoza de sare printr-un proces în care moleculele de apă înconjoară clorura de sodiu, pentru a o ioniza în sodiu și clorură pentru ca în final să fie neutralizată. Una din sursele de apă pentru acest proces de „neutralizare” îl reprezintă celulele noastre și apa din celule care este consumată. Acest lucru conduce la deshidratarea celulelor corpului care poate duce la leziuni tisulare și chiar la moartea celulelor.
15 MOTIVE PENTRU A REDUCE APORTUL SARE DE MASĂ.
1. Tensiunea arterială: anumiți factori, precum excesul de greutate, lipsa exercițiului fizic, și în special, o dietă bogată în sare de masă poate crește tensiunea arterială, ceea ce duce la infarct și accidente vasculare cerebrale.
2. Accident vascular cerebral: există 2 tipuri de accidente vasculare cerebrale: accidente vasculare cerebrale ischemice, atunci când un vas de sânge este blocat și accident vascular cerebral hemoragic, atunci când un vas de sânge explodează și sângele invadează creierul. Tensiunea arterială este unicul și cel mai important factor de risc într-un accident vascular cerebral iar sarea de masă este factorul principal care ridică tensiunea arterială.
3. Bolile coronariene: aportul crescut de sare de masă provoacă îngroșarea pereților vaselor de sânge, formand cheaguri, vasele se îngustează și se reduce aportul de sânge la inimă. De asemenea, determină îngroșarea muschiului inimii, reducând capacitatea acesteia de a pompa sânge în corp, ceea ce duce la insuficiență cardiacă.
4. Cancerul de stomac: Bacteria Helicobacter pylori (H. pylori) produce inflamarea stomacului care se manifestă prin ulcere gastrice și cancer de stomac. Sare de masă poate deteriora mucoasa stomacului, făcându-o mai vulnerabilă la efectele Heliobacter pylori. Sarea ajută la dezvoltarea bacteriilor și activarea acțiunii acestora.
5. Osteoporoza: o dietă bogată în sare determină pierderea calciului osos și eliminarea acestuia prin urină, ceea ce duce la o fragilitate osoasă cu predispoziție la fracturi iar hipertensiunea arterială accelerează și agravează acest proces.
6. Obezitatea: sare de masă nu determină creșterea în greutate în sine, dar îți determină starea de sete. Dacă aceste lichide sunt băuturile răcoritoare dulci, ele pot provoca creșterea în greutate din cauza carbohidraților în exces.
7. Calculii renali și insuficiența renală: atât aportul crescut de sare de masă cât și hipertensiunea arterială pot provoca cantități crescute de calciu, dificil de eliminat de rinichi prin urină, ceea ce duce la acumularea de calciu sub forma de calculi renali. Persoanele cu afecțiuni renale, sau cu risc din cauza infecțiilor renale sau boala Crohn, trebuie să reducă aportul de sare de masă.
8. Demența vasculară: demență vasculară este o formă comună de demență care afectează memoria, gândirea, limbajul, judecata, precum și comportamentul. Aceasta este cauzată de un vas de sânge din creier blocat. Blocajul are loc după un accident vascular cerebral sau o serie de mini accidente vasculare cerebrale. Sarea de masă crește riscul de accident vascular cerebral .
9. Retenția de apă: Organismul reține până la 1,5 litri de apă în exces atunci când apotul de sare este crescut. Pacienții cu insuficiență cardiacă, sindrom nefrotic și ciroza hepatica ar trebui să reducă drastic aportul zilnic de sare. Eliminarea apei reduce, de asemenea, din greutate, ceea ce face ca cele mai multe diete să elimine sau să diminueze, pe cât posibil, consumul de sare.
10. Astmul: Deși sare de masă nu este un motiv cauzator de astm, ea poate agrava simptomele.
11. Boala lui Meniere: boala lui Meniere este o boală rară care afectează urechea și provoacă vertij, greață și vărsături, tinitus și pierderea auzului. Sare de masă, datorită proprietăților sale de retenție de lichide, crește presiunea în urechea internă, care provoacă și agravează simptomele lui Meniere.
12. Diabetul: sarea de masă poate crește riscul de a dezvolta diabet zaharat prin creșterea tensiunii arteriale. Aportul redus de sare ajută la reducerea riscului complicațiilor pe termen lung ale diabetului zaharat.
13. Epuizarea mineralelor: Sarea de masă epuizează calciu, potasiu și magneziu și este direct legată de bolile cardiovasculare. Ingerarea unor cantități mari de sare de masă duce la deficit de minerale.
14. Formarea de acizi: Din cauza deficitului de minerale de tamponare din sare, aceasta devine o substanță acidifiantă (crește aciditatea din organism). Acest fapt face dificilă menținerea alcalinității organismului.
15. Dependența: sarea de masa determină dependență și promovează diferite boli. Chiar și cu toata sarea conținută de produsele alimentare fabricate, multe persoane adaugă și mai multă sare în alimente.
