Un copil abia născut a fost abandonat de mama lui într-o pubelă de gunoi. După 30 de ani, acel copil abandonat a ajuns preot.
Într-o zi, la spovedit, vine o femeie care nu s-a mai spovedit niciodată.
Printre păcatele ei, a mărturisit că acum 30 de ani şi-a abandonat singurul ei copil la gunoi.
Preotul şi-a dat seama că povestea ei se aseamănă teribil de mult cu viața lui … şi … a început să plângă împreună cu acea femeie.
La un moment dat femeia a observat că şi preotul plânge împreună cu ea şi a îndrăznit să-l întrebe :
– Părinte, de ce plângeți ?
Iar preotul cu lacrimi şi cu emoții mari a zis :
– MAMĂ … te-am iertat !
Eu sunt fiul tău pe care l-ai abandonat într-o pubelă de gunoi !
Bine că te-am găsit acum … în sfârşit … DUMNEZEU a întors greşala pe care ai făcut-o în favoarea amândorura ! De azi încolo nu mai vreau să mă mai părăseşti … Rămâi cu mine !
Iar mama preotului plângea în hohote … neputând să mai scoată nici un cuvânt …
– TE IUBESC MAMĂ !!! i-a spus preotul, luând-o în brațe şi mai apoi în casa lui.
Aşa s-au regăsit, la spovedanie. El preot, ea aproape moartă sufleteşte de deznădejde, până la acea clipă a iertării.
Iată cum lucrează DUMNEZEU prin purtarea Lui de Grijă!
Spuneau unii sfinți ai lui HRISTOS, că noi oamenii într-un singur mod ne putem apropia cel mai mult de asemănarea cu DUMNEZEU – IERTÂND pe ceilalți din toată inima!
