Duminica Floriilor marchează, an de an, intrarea Domnului în Ierusalim, pe un asin, întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin şi de finic de mii de oameni şi aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele:
„Osana Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Matei 21, 9; Ioan 12, 13).
Această sărbătoare este una dintre cele mai importante din calendarul creștin-ortodox, reprezentând singura dată când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat.
Iată ce rugăciune trebuie să spui în Duminica Floriilor:
“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Cel ce eşti întru cele înalte cu Tatăl şi eşti purtat pe aripi de Heruvimi si cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a şedea pe mânzul asinei şi ai primit binecuvântarea pruncilor,
ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu şase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuieşti lumea prin Cruce, prin îngroparea şi Învierea Ta!
Şi precum atunci oamenii, care şedeau în întuneric şi în umbra mortii, având ramuri de copaci şi stâlpări de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, aşa şi pe noi, care acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări şi ramuri de copaci, păzeşte-ne şi ne mântuieste.
Şi precum acele popoare şi copiii Ti-au adus Osana, învredniceşte-ne şi pe noi să Te slăvim în psalmi şi cântări duhovniceşti, cu suflete curate şi buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale şi să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăşi de bucuria Sfintei Învierii Tale
şi să cântăm şi să proslăvim Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii, vecilor. Amin!”
Una dintre cele mai importante tradiții de Florii spune că în această zi lumea trebuie să aducă la biserică crenguțe de salcie pentru a fi sfințite de către preoți.
Acestea înlocuiesc ramurile de măslin și crenguțele de palmier cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea în Ierusalim.
Preotul sfințește salcia pe care credincioșii o aduc la biserică, după care, la sfârșitul slujbei, o împarte celor prezenți. Se spune despre aceasta că are putere tămăduitoare.
Salcia se așază la icoane, la porți, la casele românilor, pentru a-i feri pe aceștia de boli, de rele și spirite necurate. Oamenii se pot lega cu ea în jurul mijlocului, pentru a scăpa de durerile de spate.
La vreme rea, ploi puternice, furtuni, tunete, se pun pe foc muguri din salciile sfințite, pentru a feri casa de orice probleme. În plus, în grădini se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, în credința că va atrage belșugul.
