Câteva trucuri care îţi vor face despărţirea mai uşor de acceptat. Însă numai dacă eşti un luptător şi nu o persoană care se complace în durere.
Sper că nu eşti unul dintre aceia care se plâng în permanenţă de anumite situaţii, dar nu fac nimic ca să le schimbe. Nu-mi plac persoanele astea şi le consider o mare pacoste pentru cei din jur.
1.Elimină-i numărul de telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n bară. Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri pierdute, efectuate etc. Elimină-l DE TOT că să poţi ţine piept tentaţiei de a scrie sau de a suna.
2.Elimină-l/o din lista de prieteni sau, dacă nu vrei să ştie asta, dă-i IGNOR, pur şi simplu. Ca să nu vezi ce postează şi cui îi dă like. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prosteşte acum”. Dacă eşti masochist,o vei face (am făcut-o şi eu de câteva ori. NO MORE!), dar dacă vrei să treci mai departe vei face exact ce scriu eu în acest articol. Am mare experientă la activ şi-s tare mândră de mine.
3.Dă-i înapoi toate lucrurile ce ai primit cadou de la el/ea. Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poti dona cuiva care are nevoie.
4.Fă o listă cu toate defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau din sărite la el/ea. Scrie pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi EXACT despre ce vorbeşti. Nu ajunge numai să te gândeşti la aceste lucruri, TREBUIE să le scrii şi să le citeşti ori de câte ori simţi că te apucă dorul de el/ea.
5.Când îţi vine-n minte o situaţie în care te-ai simţit bine cu el/ea, imediat gândeşte-te la o situaţie în care te-a făcut să plângi. – Nu există?! Ia mai gândeşte-te niţel. Fii onest cu TINE însuţi în PRIMUL rând. Nu mai are rost să te minţi. S-a terminat.
6.Seara, cel mai adesea, vine dorul şi melancolia… NU TE LĂSA, ia foia de hârtie cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citeşte rând cu rând cu voce tare, dacă eşti singură în cameră; dacă nu, e bine şi-n gând. Dăruieşte-ţi câteva minute să-ţi aminteşti exact durerea ce ţi-a provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – PLÂNGI, îţi va face bine. – Câte lacrimi am vărsat eu aiurea… aiaiaiai! Dar am un „văz” perfect acum, mi-am curăţat bine ochii.
7.Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunţe numele. Asta dacă se poate. – Doar nu ai vrea să-i interzici unei prietene, soră cu ex iubitul tău (de ex.), să nu pronunţe numele fratelui său. Nu fi absurd/ă!!!
8.Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea, Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
Nu intra în localurile în care există riscul să-o/l întâlneşti.
Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. ORICE, numai să nu te gândeşti la el/ea. – Bine, asta nu înseamnă să te apuci de băut/droguri/de jucat poker sau mai ştiu eu ce chestii extreme, ilegale si imorale,
9.Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage perdelele şi nu-ţi plânge de milă… Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi şi pe altcineva. E legea naturii. – Ştiu că acum aceste cuvinte nu pot decât să te enerveze, dar dacă te-ai săturat să suferi pentru cine NU merită atunci vei lua măsuri. Să stai să te gândeşti la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţin-n braţe… este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă. Timpul vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care NU VOR să lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă TIMP timpului şi poate nu le vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. – Numai dacă vrei cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângi, decât să lupţi. Dacă-ţi place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine… atunci stai tolănit şi plânge… Că tare bine mai e. NU?!
Este simplu, dar nu e ușor. Un proces lung și obositor, dar care-ți lasă libera inima să poate iubi din nou.
Nu vreau să aud: „tu nu știi… e ușor sa vorbești.. eu îl iubesc” și infinite alte SCUZE. Toți am trecut prin asta, chiar de mai multe ori, și mai toți am ieșit vii, poate cu un ochi vânăt, dar întregi. Fizic. Rănile interioare se vindeca; rămân cicatrici, clar, dar „nu poți sa stai sa te uiți la o cicatrice la infinit și să plângi amintindu-ți cum ți-ai făcut-o.”