Consumul de alimente cu mâinile, în societatea occidentală de astăzi, poate fi, uneori, perceput ca fiind neigienic, nemanierat și primitiv. Cu toate acestea în cultura indiană există un vechi proverb care spune că, „mâncatul cu mâna hrănește nu numai trupul, ci, de asemenea, mintea și spiritul”.

În India, înainte de masă, mâinile se spală îndelung, cu multă aten­ție. Mâna stângă nu se folosește niciodată, nici chiar pentru atingerea farfuriei.

Bu­catele se așază pe o bucățică de pâine cu o mișcare tipică de rotire din încheietura mâinii. Apoi, cu vârful degetelor, mâncarea se duce la gură.

Alte gesturi tradiționale sunt înclinarea capului spre farfurie (nu adu­cerea acesteia aproape de gură), îm­bucături mici, care nu au voie să atingă palma mâinii, precum și îndemânarea ne­cesară pentru ca degetele să nu fie in­troduse în gură odată cu preparatul. A­ceasta se obține cu ajutorul unui mic se­cret: folosirea degetului mare pentru a împinge îmbucătura

În cultura hindusă mâinile sunt considerate organul cel mai prețios de acțiune. Acest lucru este legat de rugăciunea vedică „Karagre vasate Laksmih karamule Sarasvati Karamadhye tu Govindah prabhate karadarsanam” (Pe vârful degetelor este Zeița Lakshmi, la baza degetelor este Zeița Saraswati, în mijlocul degetelor este Domnul Govinda), pe care o recită în timp ce se uită la palmele lor.

Astfel, această rugăciune sugerează că toată divinitatea se află în efort uman. Hindușii cred că mâinile și picioarele noastre sunt conductele celor 5 elemente.

Textele ayurvedice învață că fiecare deget este o extensie a unuia dintre cele 5 elemente. Astfel degetul mare este spațiul, arătătorul – aerul, degetul mijlociu – focul, inelarul – apa și degetul mic este pământ.

Fiecare deget ajută la transformarea produselor alimentare, înainte de a trece la digestia internă. Colectarea degetelor, deoarece acestea ating mâncarea, stimulează cele 5 elemente și invită Agni (focul digestiv) să aducă sucurile digestive.

Persoana devine mai conștientă de gusturi, texturi și mirosul alimentelelor pe care le consumă, care toate se adaugă la plăcerea de a mânca.

Bătrânii din familiile hinduse folosesc cu greu ustensilele pentru a măsura diferitele tipuri de Masala (condiment specific indian) și preferă să-și folosească mâinile pentru a măsura diferitele cantități de mirodenii.

Ei cred că fiecare mână este adaptată pentru a oferi o cantitate adecvată de mirodenie /condiment pentru propriul corp.

Se pare că există 6 moduri prin care mâinile pot cântări și “știu” ce trebuie să facă pentru a obține o măsură potrivită a unui anumit tip de produse alimentare, de la alimente solide la semințe și făină.

Prin urmare, data viitoare când gătiți încercați să puneți sarea cu mâna, s-ar putea să fiți surprinși și să constatați că ați știut să puneți exact cantitatea necesară.