Lumânarea de Înviere este o ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenţi la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea se foloseşte într-o rânduială aparte.
Lumânarea este simbolul Învierii, al biruinţei Vieţii asupra morţii. În noaptea Învierii, credincioşii poartă în mână o lumânare ce a fost aprinsă de la preot, de pe masa Sfântului Altar.
Odată stinse toate sursele de lumină din Biserică, Lumina de Înviere este aprinsă de preot de pe masa Sfântă, ca mai apoi să ajungă la toţi credincioşii prezenţi la slujbă.
Mai mult sau mai puțini pregătiți, cu toții am fost cu lumânarea, dar și cu inima pâlpâind lângă Hristos.
Am cântat Hristos a Înviat! – imnul care a adus și unora, și altora, bucurie pe chip. Bucurie pe care am prelungit-o în dumnezeiasca Liturghie, dar și mai apoi, în liniștea căminului.
Am luat lumina cu noi. Şi la propriu, şi la figurat. În suflete, dar și în lumânările aprinse de la biserică, transformând străzile, satele şi cimitirele în râuri de lumină dătătoare de speranţă.
La finalul slujbei, credincioşii se întorc acasă, în unele părţi, chiar cu lumânarea aprinsă. Există superstiţia că, dacă lumânarea de la slujba Învierii va rămâne aprinsă tot drumul până acasă, dorinţele purtătorului ei se vor împlini.
„Această lumânare trebuie păstrată cu sfinţenie tot timpul anului şi aprinsă ori de câte ori este nevoie”, ne-a explicat părintele Roman Pintea.
Este bine ca lumânarea folosită la Înviere să nu se arunce şi nici să nu se alăture celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care am primit lumină este arsă câte un pic în toată săptămâna luminată, la rugăciunile de dimineață sau de seară.
Dacă timpul sau spaţiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi.
Unii credincioşi păstrează această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală – amintindu-ne că Hristos pe toate le-a biruit, dăruindu-ne speranţa bucuriei.
„Lumina de la Înviere este lumina care coboară de la Dumnezeu şi aduce iertare, împăcare şi răscumpărare. Credincioşii o pot aprinde când au momente grele, când sunt bolnavi, au un vis urât, se lovesc sau ca semn de mulţumire. Trebuie să aprindă lumânarea şi să se roage din suflet”, mai spune părintele Roman Pintea.
Lumina de la Înviere este una mântuitoare, întrucât izvorul ei este Trupul jertfit şi înviat al Domnului Hristos. Astfel, lumânarea pe care o purtăm aprinsă la Înviere constituie un îndemn la însuşirea roadelor Minunii care a produs-o.
Trebuie, aşadar, să ne lăsăm luminaţi lăuntric de ea, rodind la rândul nostru lumină spirituală, prin credinţă şi faptele iubirii creştine.
