La data de 27 septembrie, în fiecare an, îl pomenim pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, o personalitate de o complexitate rar întâlnită.
Este considerat unul din cei mai mari întemeietori ai limbii literare și liturgice românești. A fost tipograf, arhitect de biserici, caligraf, sculptor, predicator fără egal, cunoscător al multor limbi străine.
A zidit în Bucureşti „o măreaţă mănăstire cu o prea frumoasă biserică, cu hramul Tuturor Sfinţilor”, cunoscută sub numele Mănăstirea Antim.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul:
„Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh și Martir, Părinte Antime, care, trăind pe pământ toate neputințele și ispitele, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit;
Roagă-te neîncetat și pentru noi nevrednicii, neputincioșii și păcătoșii, ca să primim îndelungă răbdare, dreaptă socotință, dragoste nefățarnică și lucrătoare, credință neclintită și drept slăvitoare, nădejde tare, statornicie în toate încercările și neclintită mărturisire a credinței ortodoxe.
Te rugăm, smeriți, Sfinte Ierarhe Părinte Antime, cere-i Mântuitorului Hristos, la tronul căruia ai aflat sfântă îndrăzneală, ca să trimită și asupra noastră darul sfințeniei, întărindu-ne în gând, în cuvânt și în virtuți, spre slava veșnică a numelui tău cel sfânt.
Să ne ajute a sluji pe aproapele nostru în toată vremea, spre mântuirea sufletelor noastre, cu puterea, cu lucrarea și cu harul Prea Sfintei și de viață făcătoarei Treimi; Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în veacul vecilor. Amin!”
Iată și Rugăciunea Sfântului Antim Ivireanul către Maica Domnului:
„Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele,
Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor loviți de valurile vieții, caută asupra poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne scapă de vicleșugurile diavolului, că ne-au împresurat întristările, nevoile și răutățile.
Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim. Îndură-te de noi, că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim să-L îmblânzești pe Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice și nebiruite, ca să-Și întoarcă spre noi mila Sa cea bogată.
Și pe toți să ne învrednicească a ne păstra viața cinstită și fără de prihană, pentru ca noi cu o gură și cu o inimă pe El pururea să-L mărim, iar ție să-ți zicem:
„Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”.
Amin!”
