Suntem în Sfântul Post al Crăciunului și cu toții ne străduim să fim cât mai buni, mai iertători și să ne abținem de la mâncărurile de dulce.
Dar, Sfinții Părinți spun că, dincolo de aceste lucruri, cel mai greu post rămâne cel al limbii.
Limba este o gură de iad!
“Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră.
Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?”, a spus atât de frumos părintele Ioanichie Bălan.
„Cel ce posteşte de bucate, posteşte zadarnic dacă postul lui nu este însoţit şi de postul celălalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de păcate este obligatoriu, mai ales postul gurii.
De pildă, dacă bârfeşti, chiar daca nu mănânci nimic, tot în iad te duci. Cine osândeşte pe altul, acela e mai vinovat decât cel care nu posteşte, pentru că intră în drepturile lui Dumnezeu.
De aceea Părinţii ne îndeamnă mai ales la acest post al gurii, cum spune psalmistul: „Pune, Doamne, pază gurii mele“.
O vorbă odată spusă, nu mai poţi fi stăpân pe ea. Zboară de la tine şi este mereu comentată şi răstălmăcită în toate chipurile. De aceea, ţine-ţi-o pe loc, mai ales când e vorba de un cuvânt rău.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că de asta sunt dinţii şi buzele în faţa limbii, că doar-doar vom putea înfrâna această limbă şi Doamne, Doamne, cât venin şi cât vicleşug ştie ea să verse de multe ori!” (Părintele Sofian)
Suntem în stare să nu mai clevetim? Să nu mai bârfim pe aproapele nostru?
Prin tăcere, vom observa că scăpăm de clevetiri, de vorbele deșarte și, în sfârșit, învățăm să ne rugăm așa cum trebuie.
Pentru că, așa cum spune însuși Mântuitorul, “Pentru tot cuvântul deşert vom da seamă în ziua judecăţii”.
