Patimile se împart în: sufletești și trupești. Unele sunt legate în special de suflet, altele în principal de trup.

În tot cazul, patimile sunt legate între ele și-l influențează pe omul întreg, întinându-l. Există o completare, o naștere unele dintr-altele și o întrepătrundere între ele.

Sfântul Ioan Damaschin scrie: „Patimile sufletești sunt uitarea, trândăveala și neștiința. Prin acestea trei ochiul sufletului se întunecă, adică mintea, care este stăpânită de toate patimile după cum urmează: lipsa de credință, kakodoxia, adică orice fel de erezie, blasfemia, mânia, furia, amărăciunea, asprimea, ura de oameni, ținerea de minte a răului, vorbirea de rău, osândirea, tristețea fără motiv, frica, teama, iubirea de ceartă, invidia, gelozia, slava deșartă, mândria, ipocrizia, minciuna, necredința, lăcomia, iubirea de materie, alipirea pătimașă față de ceva, legătura cu lucrurile pământești, akedia, micimea sufletească, nemulțumirea, cârtirea, îngâmfarea, viclenia, nerușinarea, nesimțirea, lingușeala, viclenia, ironia, fariseismul, consimțământul la păcatele părții afective a sufletului și cugetarea continuă la acestea, înșelăciunea gândurilor, iubirea de sine — maica răutăților și iubirea de arginți — rădăcina tuturor relelor, obiceiul cel rău și viclenia.

Patimile trupești sunt: îmbuibarea pântecelui, lăcomia, desfătarea, beția, mâncarea pe ascuns, iubirea de plăceri în felurite moduri, desfrânarea, adulterul, fărădelegea, necurăția, vărsarea de sânge, pederastia, zoofilia, poftele rele și toate celelalte patimi rușinoase împotriva firii. Furtul, pângărirea lucrurilor sfinte, tâlhăria, uciderea sau orice tihnă trupească și desfătare a voinței trupului, și mai ales când trupul este sănătos.

Vrăjitoriile, ghicirile, farmecele, iubirea podoabelor, lăudăroșeniile, moliciunile, împodobirile, vopsirea feței, lenevirea vrednică de osândire, închipuirile, jocurile de noroc, folosirea pătimașă a atracțiilor lumii, viața iubitoare de trup care împovărează mintea și o face pământească și dobitocească și n-o lasă să se ridice spre Dumnezeu și spre lucrarea virtuților”.

ieromonah Sava Aghioritul; Patimi și depresie