Se spune că fiecare om primeşte la naştere un înger păzitor. Acesta ne e alături toată viaţa, inclusiv în clipa ieşirii sufletului din trup.
Preoţii ne recomandă să citim, de câte ori putem, o rugăciune către îngerul păzitor. Ori de câte ori îţi e greu, e bine să rosteşti această rugăciune.
„Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul meu cel bun, cu inima zdrobită şi cu sufletul îndurerat stau dinaintea ta şi mă rog.
Auzi-mă pe mine, păcătosul rob al lui Hristos, care cu multă căinţa şi lacrimi amare strig: să nu pomeneşti fărădelegile şi nedreptăţile cu care eu, nevrednicul, te mâhnesc în toată vremea, săvârşind fapte necuvenite în fata Ziditorului meu Dumnezeu.
Fii milostiv şi nu te depărta de la mine.
Trezeşte-mă din somnul păcatului şi ajută-mă cu rugăciunile tale, ca întru pocăinţă şi neprihană să-mi petrec cealaltă vreme a vieţii mele.
Păzeşte-mă de căderile în păcate de moarte, ca să nu pier în deznădejde şi să nu se bucure vrăjmaşul de pierzarea mea.
În tot locul şi în tot ceasul să-mi stai înainte, rugându-L pe Domnul Dumnezeul îndurărilor să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit în viaţa mea cu fapta, cu gândul sau cu vorba.
Iar în înfricoşatul ceas al morţii tu să fii lângă mine, bunul meu păzitor, alungându-i pe întunecaţii demoni veniţi să înfricoşeze cutremuratul meu suflet.
Apără-mă de cursele lor, când va fi să trec prin vămile văzduhului, pentru că, de tine călăuzit şi păzit, lumina Raiului să o văd, unde Sfinţii şi Puterile cereşti laolaltă laudă şi preamăresc numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea cea de-o-fiinţa şi nedespărţită, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
